Cine pierde nu cistiga. Romaneste e altfel: cine pierde stabileste
ca a cistigat. Parlamentul si Guvernul s-au incordat din toate
regulamentele si l-au acuzat pe Traian Basescu de nelegiuirea suprema:
incalcarea Constitutiei.
Toata lumea, in frunte cu parlamentarii si liderii de partid, stia
ca acuzatia e o plasmuire. Dar cinci partide parlamentare si liderii
lor aveau nevoie ca de aer de suprimarea presedintelui. Trebuiau sa
gaseasca ceva: un pretext, o cursa, un antidot la raul de Basescu. Ceva
nu mai mergea, in prezenta si sub criticile lui Basescu. Ce se blocase?
Afacerile, traficul si puterea. Urmez logica cea mai simpla. Acuzatia
de incalcare a Constitutiei a fost respinsa de Curtea Constitutionala .
Sustinatorii acuzatiei n-au incercat nici o clipa sa arate ca au
dreptate. Parlamentarii s-au adunat solemn si au vorbit suburban de
intestinele lui Basescu: betivul, tiranul, mincinosul. Nimic despre
Constitutia violata. Adevaratul motiv al asaltului asupra presedintelui
a ramas ascuns. Dar nu de nebanuit. Inculpatul Basescu vorbise nepermis
de clar despre afacerile parlamentarilor, despre legile croite in
folosul firmelor lor, despre presiunile asupra procurorilor si a
magistratilor. Concluzia: asta i-a innebunit pe parlamentari si pe
liderii de partid. Mai mult: ei nu s-ar fi pus in miscare daca
presedintele critica in vint. Inseamna ca sistemul fusese blocat.
Cind s-au apucat de suspendarea presedintelui, parlamentarii si
liderii de partid si-au adus aminte, in sfirsit, de electorat . Dupa ce
au izgonit doi ani si jumatate orice forma de intilnire cu alegatorii,
parlamentarii au decis ca, totusi, electoratul exista. Dar numai daca
il doboara pe Basescu. Alegatorii le-au trimis vorba ca sint beti. Cind
unul iti spune ca esti beat, nu-l lua in seama. Cind doi iti spun ca
esti beat, du-te si te culca. Cind sase milioane iti spun ca esti beat?
Raspunsul invinsilor: parlamentam si guvernam! Pentru ca ne doare
undeva (nu la cap) de povestea cu democratia electorala. OK?
De aici incepe pericolul mortal. Mi-e frica pentru Romania si mi-e
sila de perversitatea criminala a parlamentarilor si a liderilor de
partid. Le-am spus ce credem si ridica din umeri. Nu pleaca, desi
proiectul lor fundamental a fost maturat de alegatori . Cine sint, deci,
acesti oameni si ce e acest sistem in care democratia electorala e
opium pentru observatori? Cine, daca nu agentii acoperiti ai dictaturii
oligarhice, cea mai placuta, moliceana si bine finantata dintre
dictaturi? Regimul pe care il urzeste oligarhia de drept parlamentar e
o democratie clientelara, cu locuri de odihna nelimitate la Rompetrol
si doi sechestrati: justitia si electoratul. Prima urmeaza sa devina o
uzina de proceduri. Ea se va ocupa de furtul de gaini, cu precadere in
cazul in care gaina a fost sustrasa din colectia unui senator si cu
exceptia cazurilor in care gaina a fost sustrasa pentru colectia unui
senator. Pe alegatori ii asteapta functia de carne de tun electorala:
masa se prezinta la urne o data la patru ani si trimite in Parlament o
lista pusa la cale de un kapo de partid. Cine voteaza cu ambitia sa
schimbe ceva e un prost. Cu apartamentul de bloc, tarlaua de capsuni in
Spania si lipsa lui de penetratie in SIF-uri cu tot. Asa e si asa va fi
in democratia lor. Sint beti de putere si vor sa mai bea. Tot.
Traian Ungureanu
